luni, 15 iulie 2013

Masivul Ciucas

Cum intotdeauna suma viciilor trebuie sa ramana constanta, imi place sa cred ca am scapat de un viciu in favoarea unui altuia, mult mai sanatos. Mi-a placut intotdeauna muntele, dar abia de curand am gustat din plin din tot ceea ce ofera si, da, pot spune ca provoaca dependenta. Nu am pretentii de muntomana inraita, imi place sa cred ca stiu sa-mi apreciez asa cum trebuie puterile, asa ca nici nu ma arunc la trasee foarte dificile. Deocamdata ma limitez la cele accesibile, intotdeauna mai adaug cel putin 30min - 1h la timpii indicati si incerc sa ma documentez cat mai bine inainte de a pleca la drum.

Si cum sa sarbatoresc mai bine un  an de la ultima tigara, decat bucurandu-ma de noul meu viciu, chiar daca nu se anunta deloc o vreme favorabila. Am facut o  mica documentare, pe cateva site-uri/ blog-uri ale impatimitilor de drumetii pe care le urmaresc, si m-am setat pentru Masivul Ciucas, care mi s-a parut destul de accesibil pentru puterile mele/ noastre. Traseul propus a fost Cabana Muntele Rosu - Cabana Ciucas - Vf. Ciucas - Saua Tigailor - Cabana Ciucas. In cazul in care a doua ziua ne-am mai fi putut misca atunci am documentat si al doilea traseu: Cabana Ciucas - Saua Chirusca - Saua Gropsoarele - La Rascruce - Vf. Muntele Rosu - Cabana Muntele Rosu.
La Cabana Muntele Rosu am ajuns cu masina, urmand autostrada A3 pana in Ploiesti, apoi DN 1A pana imediat dupa Cheia. Din DN 1A pana la cabana drumul este catastrofal, trebuie facut  cu multa grija, sa nu lasi bucati din masina pe acolo.
Odata ajunsi la Cabana Muntele Rosu am parcat, ne-am luat rucsacurile in  spate si am pornit in prima noastra escapada de 2 zile, independenta de masina. Vremea nu tinea cu noi, dar e greu sa renunti cand ai asteptat si ai planuit acest moment de ceva timp.

Cabana Muntele Rosu
Traseul merge 1h prin padure, pana la Fantana N. Ioan, apoi intra pe drum forestier, drum folosit de cei de la Cabana Ciucas penru aprovizionare si pentru a-si transporta cu jeep-urile oaspetii mai putin aventurosi - inca 1h de mers. Traseul prin padure este foarte usor, dar mare atentie la ursi. Ne asteptam sa fie mai populata zona, dar nu am intalnit nici un om pana la Cabana Ciucas si am cam avut ceva emotii. Am incercat sa facem cat mai multa galagie si din fericire nu am avut niciun incident neplacut. Drumul forestier, pe alocuri cu dale de beton, este mai solicitant in ultima parte, dar asta poate din cauza lipsei noastre de antrenament. Cabana Ciucas a fost renovata in urma cu 3 ani si arata mai degraba a pensiune/ hotel decat a cabana de munte. Camerele sunt spatioase, curate, bine intretinute, dar prost izolate fonic si cam scumpe pentru o cabana. Daca faceti rezervare aveti grija sa specificati ca nu doriti sub nicio forma camera de deasupra restaurantului. Noi am patit-o, dar numai pana spre miezul noptii, apoi toti drumetii s-au retras la odihna.
Pretul unei camere este de 115 lei, meniul restaurantului suficient de diversificat, mancarea buna, preturile rezonabile, iar vinul fiert a fost un deliciu. Cu doua cani de vin fiert (specific ca vorbim de luna iunie) am scapat de o super raceala ce se anunta dupa ce am mers 1:30h prin ploaie.




Chiar daca vremea era in continuare potrivnica si riscam sa nu vedem mai nimic din cauza norilor, am plecat totusi spre Vf. Ciucas.  Indicatoarele spuneau ca facem putin peste 1h pana acolo asa ca am pornit, printre nori, spre varf. Traseul este accesibil, o singura portiunea a necesitat mai multa atentie pentru ca urcusul era abrupt si inca mai era zapada, noi l-am facut in 1:30h (mers lejer si multe poze). Iarna nu este recomandat pentru ca exista risc de avalansa. Am avut noroc si cu norii, de fiecare data s-au dat la o parte din calea noastra, pentru cateva momente, si ne-au lasat sa admiram si noi frumustile Ciucasului: Babele la Sfat, Turnu lui Goliat, Tigaile Mari. 
Ne-am reintors la Cabana Ciucas pe alt traseu, respectiv prin Saua Tigailor Mari. Drumul nu este deloc greu, doar putin solicitant in portiunile de urcus, inca 1:30h, tot mers lejer, de data asta prin ploaie.



Si pentru ca nu ne-am ales nici cu febra musculara si nici cu vreo raceala, a doua zi am pornit si pe al doilea traseu, respectiv spre Vf. Muntele Rosu si cabana cu acelasi nume, prin Saua Gropsoarele. Traseul este frumos si nu ridica mari dificultati, am facut 1h de la Cabana Ciucas pana la Saua Gropsoarele, inca 30 min pana La Rascruce, dupa care inca 1h pana la Cabana Muntele Rosu, unde ne-am reintalnit cu masinuta noastra. Atentie la ursi in zona cuprinsa intre Cabana Ciucas si Saua Chirusca, iar in rest atentie la cainii ciobanilor.






joi, 6 septembrie 2012

Platoul Bucegi


Am sa incep acest post cu o replica pe care am auzit-o intr-o discutie dintre doi drumeti, un el si o ea: "Acum poti spune ca ai vazut Platoul Bucegi, l-ai batut la pas, nu l-ai vazut doar din telecabina sau din masina!"

Sunt constienta ca mai sunt multe de vazut, sunt si mai constienta ca am trisat un pic prin faptul ca am ajuns cu masina pana la Piatra Arsa, pe Drumul Babelor, evitand astfel urcusul cel mai greu, dar totusi, faptul ca am bantuit doua zile intregi in acesti minunati munti ma face sa cred ca pot spune ca am vazut Platoul Bucegi.

Noutatile legate de Drumul Babelor sunt ca asfaltarea a ajuns pana aproape de Complexul Piatra Arsa. Asfaltul este in stare buna, chiar daca nu este in stadiul final, dar mare atentie pentru ca drumul este, pe alocuri, foarte ingust.

Drumul Babelor
De la Piatra Arsa, intr-o drumetie de vreo ora si ceva, mers relaxat cu multe pauze pentru poze, am ajuns la Cabana Caraiman. Traseul trece pe sub telecabina care urca din Busteni spre Babele, dificultate redusa, poate fi facut de oricine.

traseu Piatra Arsa - Babele/ Cabana Caraiman
traseu Piatra Arsa - Babele/ Cabana Caraiman

De la Cabana Caraiman spre Crucea Eroilor Neamului traseul devine mai dificil, sunt 1,7 km de urcus, se fac in putin peste o ora de catre cei mai putini experimentati, cum suntem noi. Destul de greu, dupa parerea mea, dar nu periculos. Sunt mici portiuni in care ai senzatia ca mergi chiar pe marginea haului, dar daca ai grija unde calci nu ai de ce sa-ti faci griji. Am vazut copii de pana in 10 ani care faceau acest traseu, si asta nu pentru ca aveau parinti inconstienti, ci pentru ca erau impatimiti ai muntelui si stiau la ce pericole isi puteau expune sau nu copiii. In concluzie, dificultate medie, periculozitate mica, maxim o ora si un sfert cu tot cu pauzele pentru poze (suna mai bine pauze pentru poze decat pauze de tras sufletul).

Cabana Caraiman
indicatoare trasee de la Cabana Caraiman
traseu Cabana Caraiman - Cruce Caraiman
traseu Cabana Caraiman - Cruce Caraiman
traseu Cabana Caraiman - Cruce Caraiman

Crucea Eroilor Neamului, cunoscuta mai degraba sub numele de Crucea de pe Caraiman, este si mai spectaculoasa vazuta de aproape, nici nu-ti vine sa crezi ca a fost facuta in anii `20. Te face sa te intrebi cum naiba au carat atatea materiale pana la 2.291 m altitudine, in vremurile alea? Peisajul este superb, iar urcusul merita tot efortul: poti admira toata Valea Prahovei daca este senin.

Crucea Eroilor Neamului
De la Cruce o luam spre Babele (2,9 km - o ora - dificultate mica spre plimbarica) sa revedem Sfinxul si, daca avem noroc, sa nici nu fie prea multa lume prin zona care sa-l escaladeze. Nu avem noroc, cu toate ca sunt panouri care spun ca nu ai voie sa te cateri: nimeni nu tine cont de asta si fiecare spera la o fotografie cat mai reusita, cat mai in varf. Propun un gard electric care sa inconjoare Babele si Sfinxul, daca altfel nu stim sa respectam niste reguli elementare de bun simt.

traseu Cruce Caraiman - Babele
traseu Cruce Caraiman - Babele
Sfinxul
Babele
indicatoare trasee Cabana Babele
De la Babele porneste traseul spre Vf. Omu - 4,7 km, oficial 2 ore si jumatate, noi am facut in jur de 3 ore. De la Babele urcam vreo 15 minute pana la Salvamontul Busteni, dupa care drumul devine lin inca 45 de minute, pana in Curmatura Sugarilor, unde se ramifica si spre Crucea de pe Caraiman (1h). In fata se vede deja Vf. Omu, dar nu ne-am facut sperante: stiam ca este mult mai departe decat parea. Dupa Curmatura ajungem la Pintenul Obarsiei, de unde se desprinde varianta pentru iarna a traseului. Am urmat traseul de vara, nu aveam de ce sa ne temem de posibile avalanse, pe sub Ceardacul Obarsiei. Se vede din ce in ce mai bine Cabana Omu, iar in dreapta se observa Valea Cerbului din care se inalta Coltii Morarului, traseu ce duce pana in Busteni. Dupa ce iesim din Curmatura, circa 20-30 minute, si dupa ce coboram in Curmatura V. Cerbului de unde avem o panorama spectaculoasa spre Valea Cerbului (dreapta) si Valea Ialomitei (stanga), incepe partea cea mai grea a traseului, urcusul pana la Cabana Omu. Ori pentru ca eram foarte obosita, ori pentru ca eram arsa de soare (apropos, nu stiam ca la 14 grade te poti arde in asemenea hal, nici macar nu ne-am gandit sa ne protejam in vreun fel - crema, palarioare...), dar mi s-a parut foarte, foarte dificila aceasta parte. Am mai facut acest traseu, acum multi ani, dar nu-mi aduceam aminte sa fi fost atat de greu urcusul final. A meritat din plin: ajunsi in varf nu stiam ce sa admiram mai intai: Podisul Transilvaniei, Muntii Moldovei, Vrancei, Postavarul, Piatra Craiului, Masivul Fagaras... Le-am vazut pe toate si tot am mai fi vrut... Am poposit un pic la Cabana Omu si am luat drumul inapoi spre Babele si apoi spre Piatra Arsa.

traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
traseu Babele - Vf. Omu
indicatoare trasee Vf. Omu
Cabana Omu
Totul a culminat cu intalnirea cu o capra neagra, care a venit sa ne salute, sa ne ureze drum bun inapoi si sa ne multumeasca ca, desi i-am invadat teritoriul, am plecat fara sa lasam semne ale trecerii noastre pe acolo.

capra neagra la Vf. Omu