Lacul Galcescu/ Lacul Vidal - Muntii Parang - Transalpina

Nu cred ca Transalpina mai reprezinta o necunoscuta pentru cineva. Daca nu ati fost, macar ati auzit, citit sau ati vazut poze. Da, este foarte frumoasa, este cea mai inalta sosea din tara (Pasul Urdele - 2145 m) si traverseaza Munti Parang.  Am vizitat-o in fiecare an de cand a fost asfaltata, ba chiar am avut o tentativa esuata si acum 5 ani, cand era doar pietruita. Ne place, o traversam mereu cu placere si entuziasm, dar tanjeam sa vedem si alte frumuseti din jurul ei, pentru ca Muntii Parang nu inseamna doar Transalpina.

Majoritatea traseelor din Parang nu au grad de dificultate foarte mare, in schimb sunt foarte lungi. Cu greu gasesti ceva sub 5 - 6 ore, cu retur cu tot, asa cum ne doream noi.  Dupa o documentare indelungata am ales traseul catre Lacul Galcescu (sau Calcescu - dupa hartile vechi) si Lacul Vidal, doua lacuri glaciare aflate la o altitudine de 1.920 m. Durata totala recomandata, cu start din Transalpina si retur, 7 h, cu tot  cu pauze.

Traseul (dunga rosie) porneste din ultima serpentina de dupa Pasul Urdele, venind dinspre Ranca, exista chiar si un indicator. Nu prea ai cum parca pe acolo, dar putin mai in fata ai posibilitatea sa-ti lasi masina (daca mai gasesti loc) intr-o parcare improvizata chiar langa panoul cu datele de contact ale Salvamontului Gorj. 

Apoi traseul se continua pana pe Vf. Iezer (de unde se vad serpentinele spre Pasul Urdele si Ranca)- Saua Mohorul (de unde traseul se bifurca si spre Vf. Mohorul) - Vf. Plescoaia - pe sub Vf. Setea Mare, dupa care ajungi la Hornul Lacurilor de unde ar trebui sa cobori prin grohotis pana la malul celor doua frumuseti glaciare. Pana la hornuri nu a fost nimic dificil, doar mai anevoios in partea de urcus. Noi am facut aproximativ 2h30m pana acolo. Pana la lacuri mai mergeai inca 1h, numai ca noi am cedat in fata acestei provocari. Erau 5 - 6 grade afara, un vant puternic ce mirosea a zapada, niste nori negri amenintatori pe cer, iar coboratul (si apoi urcatul) prin grohotis nu parea deloc imbietor in conditiile date. Le-am admirat de la distanta si ne-am propus sa revenim cand conditiile meteo vor fi mai blande, iar noi mai experimentati. Drumul inapoi a durat tot in jur de 2h30, asa ca dupa 5h de plimbare pe munte ne-am asezat confortabil in masina si ne-am intors acasa euforici, asa cum ni se intampla dupa fiecare astfel de escapada montana.

De pe traseu:

Si lacurile:

Si amenintarea naturii:

Masivul Ciucas

Cum intotdeauna suma viciilor trebuie sa ramana constanta, imi place sa cred ca am scapat de un viciu in favoarea unui altuia, mult mai sanatos. Mi-a placut intotdeauna muntele, dar abia de curand am gustat din plin din tot ceea ce ofera si, da, pot spune ca provoaca dependenta. Nu am pretentii de muntomana inraita, imi place sa cred ca stiu sa-mi apreciez asa cum trebuie puterile, asa ca nici nu ma arunc la trasee foarte dificile. Deocamdata ma limitez la cele accesibile, intotdeauna mai adaug cel putin 30min - 1h la timpii indicati si incerc sa ma documentez cat mai bine inainte de a pleca la drum.

Si cum sa sarbatoresc mai bine un  an de la ultima tigara, decat bucurandu-ma de noul meu viciu, chiar daca nu se anunta deloc o vreme favorabila. Am facut o  mica documentare, pe cateva site-uri/ blog-uri ale impatimitilor de drumetii pe care le urmaresc, si m-am setat pentru Masivul Ciucas, care mi s-a parut destul de accesibil pentru puterile mele/ noastre. Traseul propus a fost Cabana Muntele Rosu - Cabana Ciucas - Vf. Ciucas - Saua Tigailor - Cabana Ciucas. In cazul in care a doua ziua ne-am mai fi putut misca atunci am documentat si al doilea traseu: Cabana Ciucas - Saua Chirusca - Saua Gropsoarele - La Rascruce - Vf. Muntele Rosu - Cabana Muntele Rosu.
La Cabana Muntele Rosu am ajuns cu masina, urmand autostrada A3 pana in Ploiesti, apoi DN 1A pana imediat dupa Cheia. Din DN 1A pana la cabana drumul este catastrofal, trebuie facut  cu multa grija, sa nu lasi bucati din masina pe acolo.
Odata ajunsi la Cabana Muntele Rosu am parcat, ne-am luat rucsacurile in  spate si am pornit in prima noastra escapada de 2 zile, independenta de masina. Vremea nu tinea cu noi, dar e greu sa renunti cand ai asteptat si ai planuit acest moment de ceva timp.

Cabana Muntele Rosu

Traseul merge 1h prin padure, pana la Fantana N. Ioan, apoi intra pe drum forestier, drum folosit de cei de la Cabana Ciucas penru aprovizionare si pentru a-si transporta cu jeep-urile oaspetii mai putin aventurosi - inca 1h de mers. Traseul prin padure este foarte usor, dar mare atentie la ursi. Ne asteptam sa fie mai populata zona, dar nu am intalnit nici un om pana la Cabana Ciucas si am cam avut ceva emotii. Am incercat sa facem cat mai multa galagie si din fericire nu am avut niciun incident neplacut. Drumul forestier, pe alocuri cu dale de beton, este mai solicitant in ultima parte, dar asta poate din cauza lipsei noastre de antrenament. Cabana Ciucas a fost renovata in urma cu 3 ani si arata mai degraba a pensiune/ hotel decat a cabana de munte. Camerele sunt spatioase, curate, bine intretinute, dar prost izolate fonic si cam scumpe pentru o cabana. Daca faceti rezervare aveti grija sa specificati ca nu doriti sub nicio forma camera de deasupra restaurantului. Noi am patit-o, dar numai pana spre miezul noptii, apoi toti drumetii s-au retras la odihna.
Pretul unei camere este de 115 lei, meniul restaurantului suficient de diversificat, mancarea buna, preturile rezonabile, iar vinul fiert a fost un deliciu. Cu doua cani de vin fiert (specific ca vorbim de luna iunie) am scapat de o super raceala ce se anunta dupa ce am mers 1:30h prin ploaie.

Chiar daca vremea era in continuare potrivnica si riscam sa nu vedem mai nimic din cauza norilor, am plecat totusi spre Vf. Ciucas.  Indicatoarele spuneau ca facem putin peste 1h pana acolo asa ca am pornit, printre nori, spre varf. Traseul este accesibil, o singura portiunea a necesitat mai multa atentie pentru ca urcusul era abrupt si inca mai era zapada, noi l-am facut in 1:30h (mers lejer si multe poze). Iarna nu este recomandat pentru ca exista risc de avalansa. Am avut noroc si cu norii, de fiecare data s-au dat la o parte din calea noastra, pentru cateva momente, si ne-au lasat sa admiram si noi frumustile Ciucasului: Babele la Sfat, Turnu lui Goliat, Tigaile Mari. 

Ne-am reintors la Cabana Ciucas pe alt traseu, respectiv prin Saua Tigailor Mari. Drumul nu este deloc greu, doar putin solicitant in portiunile de urcus, inca 1:30h, tot mers lejer, de data asta prin ploaie.

Si pentru ca nu ne-am ales nici cu febra musculara si nici cu vreo raceala, a doua zi am pornit si pe al doilea traseu, respectiv spre Vf. Muntele Rosu si cabana cu acelasi nume, prin Saua Gropsoarele. Traseul este frumos si nu ridica mari dificultati, am facut 1h de la Cabana Ciucas pana la Saua Gropsoarele, inca 30 min pana La Rascruce, dupa care inca 1h pana la Cabana Muntele Rosu, unde ne-am reintalnit cu masinuta noastra. Atentie la ursi in zona cuprinsa intre Cabana Ciucas si Saua Chirusca, iar in rest atentie la cainii ciobanilor.