Sinaia: Cota 2000 - Cota 1400

Am plecat de acasa cu un mare chef de putina miscare pe munte si cu speranta ca macar acolo ne vom bucura de ceva iarna. Nu ne-am mai aventurat niciodata iarna pe munte pentru ca nu avem echipament adecvat, dar tinand cont de tentativa de iarna de care avem parte in acest an, ne-am zis ca nu riscam nimic.  Asa a si fost, bocancii nostri au facut fata cu brio si zapezii si namolului, pentru ca asta am intalnit pe scurta distanta dintre cota 2000 si cota 1400.
Traseul este foarte usor si se face intr-o ora ( pentru ca eu eram putin accidenta, noua ne-a luat o ora si jumate). In prima parte este poteca de munte - de la cabana Miorita pana la Sindrila (o veche statie de telescaun abandonata), dupa care se intra pe un drum forestier. Combinatia de zapada cu namol este destul de inselatoare si trebuie tratata cu atentie, pentru ca aluneci cand nici nu te astepti. Nu este periculos - in afara de o baie de namol nu prea ai ce sa patesti, dar la 0 grade e mai bine sa ramai uscat. Exista doua variante de drum, cel de iarna  si cel de vara. Cel de vara este inchis iarna, dar cum noi avem o primavara vesnica am concluzionat ca nu avem de ce sa tinem cont de aceasta restrictie (era evident ca nu riscam sa ne surprinda vreo avalansa).
Plafonul superb de nori, pe care l-am admirat de la Cota 2000 si care dadea un farmec aparte peisajului (foto), nu ni s-a mai parut la fel de spectaculos cand am fost nevoiti sa trecem prin el la coborare. Din fericire traseul este evident si nu ai cum sa te ratacesti, chiar daca, pe alocuri - mai ales la intersectii de drumuri, nu gasesti marcajul. Cand incepi sa auzi si muzica de la cota 1400 e clar ca esti pe drumul cel bun spre civilizatie...
Pretul telecabinei de la 1400 la 2000 este de 20 lei doar dus sau 30 de lei dus-intors. La Cota 2000 recomand Cabana Miorita pentru o pauza de ceva cald - o atmosfera mult mai primitoare decat cea de la statia de telecabina.